Ce-ar fi...

Chiar!, ce-ar fi, bey, ca Băse, așa cum îl cunoaștem noi pe vaporeanu ista de cursă lungă, mâine, 13.02.07, când se va afla în fața băieților reprezentanți ai capitalizmului aborigen de junglă, ce se vor fi sculat - de data asta - cu noaptea-n cap ca niste harnice gospodine, pregătiți să-l ia pe sailor în furcile mai mult caudine decat afine, n-așa?, fixându-ne deci Băse ista prin camerele lu mass-media în cruciș si-n tăiș, cu privirea aia ascuțită ca șpanga lu Vodă-Țepeluș când îi apuca pe turci de buci și-i rdica în parii de bătut nuci, transformîndu-i cel pușin în eunuci, să-nceapă așadar a vorbi cam ca nea Mărin peste uluci, în timp ce prostănacii l-ar privi siderați precum bieții cuci : "Mey, bobor rumân, iată ce vreau io acușica să-ți spun... DA, bre!, nainte de a fi băiatu popular și bun așa cum mă știi, pretin cu nea Gigi al împăraților Becalli, am facut și io parte dintre băieții răi, secreți și kaki, ca majoritatea celor de-aci (aici Băse ar fi întrerupt de vociferări și huiduieli uriașe de pe băncile Opoziției si-ale Puterii, în timp ce Votcăroiu ar uita subit până și gustu berii, Vadim pe-al fierii, iar Ivan Ilici ar vrea să se-ascundă-n Peștera Muierii mici...). DA...! - va continua Băse, dând să bea o gură de apă din paharu din fața sa, însă realizând că acolo nu e ce i-ar pohti lui inima, ci apă plată, se va reculege îndată și își va relua orația cu-o grimasă cam strâmbată...-, asta e situașia, tată, însă dumneavoastra nu găsiți că e cazu s-ajungem ăn fine să ne număram dreaqului și noi odată, și nu de alta, bey, dar ca să nu mai riscăm ca prostănacului să-i scape vreo altă păsărică din gură,  altădată, și să ne facem iar de râs față de Ame și de Comisia aia jurată și dură, ca atunci când vruserăm să i-l prezentăm pe Văru Jan ca pe o porumbiță  pură, iar ăia ni-l trimiseră înapoi ca pe o codobatură, făcându-ne o rusinoasă tevatură, a...? (aici Băse s-ar opri și-ar cotrobăi după o hârtie prin mapă, în timp ce Vadim și-ar scoate îngrozit flueracu cu apă, alte 3/4 din camerele reunite ar tuli-o urgent la bufet, cică după papă, iar Preafericitu ar vrea în acel moment să fi fost nu un simplu Patriarh, ci măcar Papă, dreq...). Deci hai, mey, să facem prezența sau numărătoarea (ar zice Băse, subt privirile aprobative-interogative ale Săftoaiei) și să începem, cum e și firesc, bey, cu omu Petromidiei (aici istoricul M.Oprea, faimosul vânător de securiști, își va deschide precipitat geanta, de parcă l-ar fi cuprins brusc strechea și strigând "Evrika!", pregatindu-se deci a și-l nota pe un fost portar de la "Petromidia", pe care el demult îl vâna, dar nu-l știa decât după numele mic, urmând ca imediat după ședință sa i-l comunice bunului său amic, Mr.Bucovski cel birlik, dar cam străbunic, helas, la Londra, nu înainte de a cere să i se expertizeze bampirului si semnătura, mai precis punerea de deget a fiorosului securist cu 4 clase primare făcute și alea la seral, se pare, infiltrat de Secu - dar nu e locu acum sa insist - la poarta nr.2 din complexul petrolist). Păi mey, oameni buni și frași rumâni (va apăsa Băse, însă fără a da dictatorial din mâini, și lăsând-l pe M.Oprea ca la dentist), mi-a trimis el bilețelu ăla roz și cam feminist, prin aghiotantu-mi cocoșist, sau nu mi l-a trimis ? (iar în colțu ochiului deja i-am zări una lacrima sul viso, aia de înger vesel, dar trist). E clar că DA, bey, păi cum drea', să nu-mi spuneți mie că între timp nu s-a lămurit de chestia asta până si toantă nația, și indiferent dacă și io i-am trimis scrisorica aia lu Codrut, aloo, care l-a facut pe CTP - nu pe CPT, căci fostu meu pretin știa bine care-i chestia cu ALRO, n-asa...?, dar s-a prefăcut a-l crede pe Felix Motanu nu drept ceea ce este ista in sinea sa, respectiv un eminent afacerist și o mare lichea, ca orișice politician sadea, ci doar un drăgălaș pui de gherlan un piculeț cam jagardea, n-asa ? -, deci vbesc despre apostila aia ce-l făcu pe analistu fost sef al organului șobolanului  rozaliu, al lu Bombo din Congo, să exclame: "Harașo, mey priatelo, dar de ce ne spuseși adevărul ăla la mișto, a...? Mai bine scriai dreaq și mata o vrăjeală serioasă, ca orișice clasă politică diplomatico-vîntoasă, iar restu îl lăsai pe mâna mea și pe-a lu nash SRS, voila, ca s-avem cu cine trata". Dar unde rămăsesem, bey, a...? va întreba Băse distrat și vrând s-apuce iar paharu binecuvântat, însă aducandu-și aminte că-n buzunaru interior al costumului are un mergător plat, amorsat cu spanac și bicarbonat, se va calma ca orișice sailor incercat (între timp, băieții ce vor fi plecat la p... și păpat, auzind în difuzoare că-n discursul lu Băse e vba - cel puțin deocamdată, n-așa ? - de un alt băiat, vor reveni în sală pe blat, iar Vadim va răsufla și el temporar ușurat, transmițându-i flueracu cu apă lui Bolcaș din Oaș și înjurând în gura mare contingentu-i laș). A, DA...!, va continua Băse a apăsa, ștergându-și cu-o batistă roz cu monagrama "EU" - ce ar insemna "Europa Unita", nu altceva, fugiti drea' - lacrima. Uite, bey, fraților, ce-mi scria de fapt fostul meu camarad de arme, 'ute-l-ș, în faimosul - însă autenticul, de data asta - răvaș : "Traian, dragu meu comandor-maior, n-ai vrea să te interesezi la băieții de la parchetu lu Dynam despre subiectu cu bairam ? Aloo, știi bine că te ador, dar mi-e necaz pe cretinu de procuror de-mi vine să mor! Drept care semnez, ca mai an: căpitan Molicean, puisor..." (aici prezidentu de ședință va ridica din umeri către parlamentarul sobor, făcând semn tehnicienilor că el nu mai aude neam, în timp ce-n sală va zbârnâi Musca, ricoșând pe un geam: "Păi de ce nu-ți tratezi urechile cu Viagra, așa cum io va tot recomandam...?"). Aloo, aloo... - va hăhăi Băse, făcându-ne cu ochiu' de simpatic cosac -, fiindcă n-avem timp momental decât de sărit din puț în lac, iar boboru nost' buimac mai tre să și muncească, măcar cât să-și facă rost de mălai pentru obștescu colac, n-așa?, iar nu să se hlizească toată nopticica la tembeliziunile dlui grivcan, căscând gura la laptopu lu nea Stan, la gingăsia lu Gâdea-san și la sinergia lu Cristoi Ivan, și fiindcă Săftoiu mi-a adus catalogu într-un barosan sac, propun sa trecem mai departe la... "Prostănac!" va tresări din sala unu care până atunci moțăise posac. "Iar pe urmă la alt draq cu stele subt parpalac!" se va auzi altă voce, din lojile societății civile de la prepeleac. Si tot așa, pe măsură ce Băse ar striga catalogu, în timp ce Vadim zadarnic ar țipa, ar fluiera, ar făcea ca toate loazele și-ar (mai) vrea (el) să-și mobilizeze norodu, încet-încet s-ar elibera locu, astfel că-n sală, după ce catalogu se va fi epuizat, nu vor mai fi rămas decât un sfert dintre cei ce-n dimineața de 13.02.07 acolo țanțoși vor fi intrat, sfertu ista fiind deci alde Boc, 50-60% din gds-ul cel luminat ioc si alti disidenti - cică - de pe-al nostrum nat, ce vor crede - pasămite - că Băse pe ei i-a uitat... La sfârșit, obosit, dar relaxat, Băse se va întoarce către prezidentu de ședință (care deși n-apucase să guste până la acea oră nici măcar o dublă mare la MAT, părea sireacu total matrafoxat): "Domnule președinte - ar zice Băse mai mult plictisit, decât îndurerat -, dă-mi naiba demisia aia la semnat, a mea, mey, nu a ta, și hai să purcedem odată la referendumu' ăla constituțional ca drea', n-așa ? și indiferent - aloo...- dacă boboru Ro pe mine, Băse, mă va fi iertat, sau ba... Si să cânte, aloo, muzica, să-i traga f'o geampara d-aia de-a mea de la Dobrogea!, ha-ha-ha..."

Koniec filma... Chiar așa, bey, oare dacă ne-am afla în Andromeda, iar nu pe Dâmbovița noa', te pomenești, dreq, c-așa s-ar întâmpla, a...?

Hai pa.